Koyasan = Muntele Koya (Cu toate ca yama = munte, san pus dupa numele muntelui semnifica respectul oamenilor pentru munte. Eg. Fujisan. Similar san pus dupa numele unei persoane.)

Traducere de pe Wikipedia:

Koyasan este numele unei zone din partea de nord a prefecturii Wakayama, în orașul Koya, prefectura Wakayama. Peisajul urban se întinde într-un bazin muntos la o altitudine de aproximativ 800 de metri, înconjurat de munți de 1.000 de metri înălțime.

Deși se numește "Muntele Koya", nu este un munte geografic. Koyasan se spune că este "incinta Ichiyama", iar întreaga zonă a Koyasan este considerată a fi incinta templului, și este un oraș care s-a dezvoltat în incintă, iar inițial întregul templu Koyasan și Kongobuji sunt sinonime. Din acest motiv, istoria, templele și proprietățile culturale ale Muntelui Koya sunt descrise în detaliu la Templul Kongobuji.

Calatoria catre zona montana Koya incepe in gara Hashimoto. In acest oras este un nod feroviar pentru trenurile care vin fie dinspre Osaka, fie dinspre Wakayama. Eu am venit din Osaka, iar trenul urban si-a incheiat traseul in Hashimoto. De aici am luat un tren local catre statia terminus Gokurakubashi, localizata in munti.

Trenul local, Koya Line, este operat de catre compania Nankai. Ramele electrice utilizate regulat (trenurile locale) au doua vagoane, insa exista si trenuri din cate 2 rame. Traseul are linie simpla, cu linii de depasire in statii. Intr-una dintre statii am asteptat 10 minute sa ne depaseasca trenul din sensul opus.

Linia este foarte pitoreasca, asa ca va las un video de pe YouTube. Din pacate, nu gasesc un cab-view serios.






28-29 mai 2024

O statie pe traseu:





Trenuri in Gokurakubashi (la sosire ploua, la plecare am prins vreme buna):

Celalalt tren din statie este Koya Limited Express, ce calatoreste direct intre Osaka (Namba Nankai Station) si Gokurakubashi, cu un numar redus de statii (cel putin o oprire scurta in Hashimoto). Expresul ofera, desigur, o calatorie premium si rapida, cu saloane pentru mediu si lung parcurs, fara a efectua zeci de statii pe traseu (precum localul) si fara schimburi. Bugetul m-a limitat, insa, la trenurile locale.

Cele 8 rame electrice Nankai 30000 au fost fabricate in 1983.

In fotografii, rama 30002. In ziua precedenta ma intalnisem cu rama 30004.

Din statia Gokurakubashi, pentru a ajunge la terminalul de autobuze, calatoria continua cu un funicular inaugurat in anul 1930, la doar un an dupa inaugurarea terminalului feroviar.

Da, vedeti bine, vagoanele funicularului sunt articulate, au burduf.

Schimbam funicularul pe autobuz si ne deplasam spre centrul asezarii Koyasan. Un drum de aproximativ 15-20 de minute pe serpentine, cu autobuzul.




Harta retelei de autobuz.



La urcarea in autobuz, pe la usa din mijloc, fiecare calator trebuie sa ia cate un biletel cu indicativul numeric al statiei la care s-a imbarcat (in dreptul usii este o mica imprimanta similara unui validator care printeaza calatorului biletelul cu numarul statiei). In autobuz este un ecran ce afiseaza toate statiile numerotate. Pe masura ce treci prin statii, pe ecran, pretul din dreptul statiei la care te-ai imbarcat creste proportional, astfel incat la destinatie vei sti precis cat < cash > trebuie sa lasi soferului.



Autobuze prin statiune.

Koyasan este renumit pentru templul si cimitirul Okunoin, precum si pentru zecile de temple budiste (cu reguli foarte stricte, inclusiv pentru turistii care aleg sa innopteze la acestea -> pe scurt, nu esti la hotel, este interzis sa iesi noaptea*, iar dimineata trebuie sa participi la rugaciunea budista).

Templul la care am stat:


Rugaciunea de dimineata dureaza 20-30 de minute cu tot cu prelegere, iar invitatii iau parte activ in ritual.





Cimitirul Okunoin este practic o carare pietruita, lunga de 2km, prin padure, brazdata de sute de morminte budiste. Noaptea, sutete de felinare din piatra de-a lungul potecii pietruite sunt aprinse. *Unii ghizi ofera tururi de noapte prin cimitir si, deduc, asta nu este pe placul templelor (posibil din motive religioase?), fiind clar stipulat ca nu accepta persoane care vor sa faca acest tur de noapte.

La intoarcere, niste trenuri in gara din Hashimoto.

Ca o completare, in japoneza "san" pus dupa numele persoanei este prenumele de respect, cel mai bine se traduce prin "domnul/doamna", se foloseste pentru adresatul cu respect al persoanelor pe acelasi rang hierarhic sau, mai nou, superioare; pentru persoanele superioare in rang feudal se foloseste "sama" care inseamna "stapan" dar in zilele de azi se evita; pentru adresatul cu respect al persoanelor de rang hierarhic mai mic sau rudelor mai tinere se folosesc prescurtari ale numelui urmate de termeni de genul "frate mai mic"; sa te adresezi cuiva in japoneza doar cu numele fara o formula de respect este o jignire pe fata.