Deschid acest topic cu o mașină pe care nu credeam că o voi vedea prea curând "în carne și oase" și cu atât mai puțin în România: un SAAB 96 ce pare a fi fabricat la jumătatea anilor 1960. Are motor în 2 timpi și 3 cilindri (deci mașina nu poate fi mai nouă de 1968) iar odometrul arată 4161 km (pe care personal nu o suspectez a fi "dată peste cap").
Mașina se află la un cimitir auto din Măgurele-Ilfov și este radiată definitiv. Întrebând oamenii de acolo, mi s-a spus că a fost adusă "de prin zonă" și că cineva deja s-a interesat de piese pentru a le pune pe un model similar (!!).

Ar trebui mașinilor care sunt pe cale de dispariție să nu le de-a nimeni autorizație sau orice în acest sens de distrugere a acestora, deoarece sunt bunuri cu o importanță istorică. Cine știe câte astfel de vehicule valoroase mai sunt ascunse prin ogrăzile oamenilor...

Ce spui tu se aplică pentru obiecte de patrimoniu tehnic mobil care prezintă caracteristici tehnice speciale (soluții unice, premiere mondiale etc) sau care sunt unicate la nivel mondial. Există deja legi menite să le protejeze. O mașină ca cea de mai sus, desigur, este o prezență cu totul inedită în România, însă nicidecum unicat mondial. În astfel de cazuri nu rămâne decât să se apeleze la "common sense" al oamenilor; în țările cu mai multă apă caldă, kilometri de autostrăzi și respect pentru cultură și istorie e de la sine înțeles că genul de oameni care au mașini clasice în starea de mai sus nu le vor da la casat decât dacă sunt ireparabile, dar în Românica nu stau chiar așa lucrurile. Începând cu "pasionații" care nici picați cu ceară nu s-ar despărți de un morman de fiare vechi pe principiul "o să o repar într-o bună zi" până la cei care pretind și luna de pe cer pentru sus-numita rablă "doar pentru cunoscători", nu ai cum sa dai legi care sa le schimbe mentalitatea.