Tinand cont ca multi dintre noi avem o familie extinsa care e alaturi de noi in toate activitatile casnice am zis sa "sparg gheata"  

Motanul Tigruț, 5 ani:

Matei, epuizat dupa escapadele nocturne...si acoperindu-si ochii, ca sa nu-l deranjeze lumina ...  

.....

Pisoiul meu, Amadeus:

Si primul meu motan a fost tot un tigrutz.

Ieri, în timpul unei ture cu bicicleta prin satele aflate la nord de Bucureşti, am dat în Căldăruşani peste aceste două ghemotoace de blană:



Au fost abandonaţi într-o cutie, lângă o troiţă şi o fântână părăsită, deci un loc unde clar sunt mici şanse să se oprească cineva. Cel de-al doilea pisoi avea grave probleme la ochi, având larve de muscă. Din păcate, s-a stins câteva ore mai târziu

,,Mijlocul de transport" a fost adaptat pentru transportul celor doi pisicuţi:


După vreo 15 km, la Snagov, cu ajutorul unui prieten de familie am continuat drumul cu pisoiul supravieţuitor cu o maşină.
Azi am mers cu el (se pare că e un ,,el") la veterinar, se pare că are în jur de 2 săptămâni, mănâncă lapte cu pipeta şi abia face ochi:

Frumos gestul pe care l-ai facut Dragos! Felicitari!

Mulţumesc, pur şi simplu nu i-am putut lăsa acolo.

Trebuie să le mulţumim şi colegilor machetă218 şi Vali, care au stat cu mine până am putut transporta pisoii cu maşina la Bucureşti.

Dragos cum se mai simte micutul ?

Dr2005 wrote:
Mulţumesc, pur şi simplu nu i-am putut lăsa acolo.

Trebuie să le mulţumim şi colegilor machetă218 şi Vali, care au stat cu mine până am putut transporta pisoii cu maşina la Bucureşti.

Asa al meu si cu al 2-lea motan. L-am laut de-afara, dar avea cateva luni. Totul a inceput cand stateam pe piatra, si am vazut un motan negru, care imi placea de el, el a inceput sa vina spre mine, si mama ii dadea de mancare. Cateva ore mai talziu, unde am vazut ca are 'curcusu' mi-a fost mila de el ca statea acolo, si l-am luat in casa. Acum, e numai oale si ulcele. (Datorita ca l-am pierdut, din cauza lui matusa-mea )

macheta218 wrote:
Dragos cum se mai simte micutul ?

Păi... în general doarme, dar când se trezeşte şi miorlăie trezeşte toată casa (de obicei doarme câte 4 - 5 ore, apoi miaună, apoi doarme iar). Azi a reuşit să îşi facă nevoile, deci suntem pe drumul cel bun.

Cu mâncare e mai greu, trebuie hrănit cu pipeta. Veterinarul care l-a văzut s-a arătat destul de rezervat cu privire la viitorul pisoiului... dar cum el a învins sorţii o dată (a urlat suficient de tare cât să-l remarcăm şi să-l luăm din locul unde fusese abandonat), cred că o poate face şi a doua oară.

Dr2005 wrote:

macheta218 wrote:
Dragos cum se mai simte micutul ?

Păi... în general doarme, dar când se trezeşte şi miorlăie trezeşte toată casa (de obicei doarme câte 4 - 5 ore, apoi miaună, apoi doarme iar). Azi a reuşit să îşi facă nevoile, deci suntem pe drumul cel bun.

Cu mâncare e mai greu, trebuie hrănit cu pipeta. Veterinarul care l-a văzut s-a arătat destul de rezervat cu privire la viitorul pisoiului... dar cum el a învins sorţii o dată (a urlat suficient de tare cât să-l remarcăm şi să-l luăm din locul unde fusese abandonat), cred că o poate face şi a doua oară.

Dragoş, am şi eu câteva întrebări:
1. Cu pisoiul care a murit, unde l-ai lăsat ?
2. Aşa făcea şi motănelul meu când era mai mic. Mieona.
3. Ce nume va primii ?
4. Cum i-ai identificat că sunt acolo ? miorleau ?

Am si eu o rugaminte, cineva cu "bun suflet" a aruncat 2 pisici pe strada si a trebuit sa le iau in primire cand veneam acasa....nu cred ca au mai mult de 2 luni...Daca binevoieste cineva sa ma anunte

Metromaidanezii: De ce merg câinii comunitari din București cu RATB și trec strada la zebră

Câinii bucureşteni sunt din ce în ce mai civilizaţi. Mai întâi au învăţat să treacă stradă pe trecerea de pietoni, acum călătoresc...cu tramvaiul.
Un bucureştean a pozat un patruped aşezat pe scaunul dintr-un tramvai. Câinele priveşte gânditor pe geam şi aşteaptă să ajungă la destinaţie.
Dresorul canin Leo Şumlea a explicat, pentru B365.ro, de unde le vine câinilor ''ideea'' să circule cu mijloacele de transport în comun.
"Pe de-o parte, autobuzul poate să joace rolul unui adăpost din faţa vremii...câinoase. Adică patrupezii rătăcitori urcă în mijloacele de transport pentru că afară plouă sau e frig de le clănţăne colţii. Însă nu o fac oricum, de capul lor, ci reacţionează tot la stimuli care vin din partea bipezilor.
O explicaţie ar fi că au fost recompensaţi cu mâncare în staţie şi apoi îl urmează pe binefăcător în cutia de metal pe roţi. Memoria recompensei reprezentate de hrană îi face să „cartografieze” staţia drept loc bun. În autobuz sau metrou, şederea maidanezului depinde de reacţia oamenilor care poate fi pozitivă sau negativă, încurajantă sau descurajantă.
„Dacă de prima dată când se urcă în autobuz este certat sau huiduit, nu se mai urcă şi altădată. Dacă însă oamenii îi zâmbesc, îl laudă, se simte recompensat şi se învaţă”, explică Leo Șumlea.
Bucureștenii știu că maidanezii aleg să traverseze strada pe la locurile marcate. Într-un clip realizat de Next Advertising, în colaborare cu Institutul de Cercetare si Prevenire a Criminalitatii si casa de productie Reload Film pentru Politia Rutiera Romana, câinii maidanezi sunt daţi ca exemplu pentru că traversează strada pe trecerea de pietoni. Filmuleţul face parte din campania "Traversaţi prin locurile marcate" şi are ca slogan "Dacă ei pot, toată lumea poate".
Și pentru această situație există o explicație comportamentală:
„Dacă trec prin altă parte sunt claxonaţi şi huiduiţi şi se sperie, simt că li se pune viaţa în pericol”, explică dresorul canin Leo Șumlea. „Trecând pe la trecerea de pietoni, odată cu omul, ei văd că nu li se întâmplă nimic şi percep asta ca pe o recompensă”, explică Șumlea, în termeni ce amintesc de experimentele savantului rus Ivan Pavlov.
Potrivit acestuia, dacă un câine se simte recompensat astfel de mai multe ori la rând, va ţine minte că a traversat pe acolo şi va prefera să treacă mereu prin acelaşi loc. „De ce trece pe un pod şi nu prin apă? Pentru că prin apă se udă sau îşi riscă viaţa, iar pe pod nu”, spune Șumlea.
Faptul că se întâmplă ca patrupedele vagaboande să traverseze în grup se datorează spiritului de...haită. Cu alte cuvinte ajunge ca măcar un câine din haită să-şi fi format reflexul traversării fără pericol ca mai apoi, în măsura în care are şi vreo poziţie mai de putere în grup, să-i dirijeze şi pe companioni.
Oricum, cu siguranţă, nu pe semafor se bazează comunitarii ca să ştie când să traverseze sau să rămână pe trotuar. Asta pentru că pur şi simplu nu percep foarte multe secţiuni din spectrul cromatic. Câinii, arată un studiu de referinţă publicat în 1989 de cercetătorii americani Jay Neitz, Timothy Geist şi Gerald Jacobs, au două tipuri de receptori de culoare, dar nu văd culoarea verde, ceea ce reprezintă, argumentează cercetătorii, o varietate de deuteranopie, adică nediferenţierea culorilor verde şi roşu.

Sursa: http://www.b365.ro/cainii-bucuresteni-f ... x9hdM.dpuf